Psihoterapie de grup

Servicii psihoterapeutice Constanta

Terapia de grup este o formă de psihoterapie în care 7 – 8 persoane se întâlnesc saptamânal, sub îndrumarea unui lider de grup, de obicei un psiholog/ psihoterapeut cu pregatire în terapia de grup, pentru a discuta despre anumite probleme, comune tuturor participanților (depresie, anorexie, divorț, alcoolism, dependențăde droguri, dificultăți interpersonale, abuz fizic si sexual, decesul partenerului, etc.).

De ce ar alege cineva să participe la o terapie de grup, în locul unei psihoterapii individuale, în care se întâlneste doar el/ea cu un psihoterapeut?

În primul rând pentru ca e mai ieftin, taxa de participare într-un grup fiind în general pe jumatatea celei percepute pentru o terapie individuală. Apoi, pentru că terapia de grup este o modalitate terapeutică de sine stătătoare, care are propriile avantaje, unele dintre ele inaccesibile terapiei individuale.

Cum reușește terapia de grup să ajute?

Care ar fi „factorii terapeutici” implicați în ameliorarea psihologică?

Potrivit lui Irvin Yalom, autorul celei mai populare cărți despre terapia de grup (am numit aici „Teoria și practica psihoterapiei de grup”), acești factori sunt în numar de unsprezece, și anume:

Inducerea speranței

Oamenii aleg să participe la o terapie de grup, pentru că speră ca viața lor să se îmbunătățească. Ei vin de-acasă cu un dram de speranță, iar terapia de grup îi ajută să țină în viață această flacaă și, mai mult, să o facă să crească.
Cum?
În primul rând, pentru că au făcut ceva pentru ei înșiși: și-au luat inima în dinți și s-au înscris într-un grup terapeutic. Nu poți să faci ceva pentru tine fără ca speranța de mai bine să nu prindă aripi. În al doilea rând, într-un grup terapeutic, compus în general din oameni cu probleme similare, există indivizi care deja fac față unei situații, mai bine decât ceilalți, iar exemplul lor este dătător de speranță pentru aceștia din urmă. „Dacă alții au reușit, voi reuși și eu.”

Universalitate

Mulți dintre cei care intra în terapie, sunt covinși că sunt unici din punct de vedere al inadecvarii lor, că numai ei au anumite probleme, gânduri și sentimente care îi torturează și le fac viața mizerabilă. Suntem unici, și totuși atât de asemănători. Nu există sentiment, fie el cât de greu de definit și de pus în cuvinte, pe care numai un singur om să-l fi avut. Ceea ce ne aseamănă este mult mai consistent decât ceea ce ne separă și ne diferențiază. La urma urmei, suntem toți Oameni. Și nicăieri nu se vede mai bine acest adevăr decât într-un grup terapeutic. Atunci când constatăm că și alții se confruntă cu aceleași probleme, ne simțim parcă mai ușurați și mai capabili să le facem față, căci, nu-i așa, „suntem cu toții în aceeasi barcă”.

Informarea

Informarea inlude instruirea didactica referitoare la anumite condiții, sfaturi și sugestii din partea terapeutului sau a celorlalti membri ai grupului. Uneori procesul educațional este implicit, membrii grupului învațând direct din activitatea grupului, despre dinamica proceselor interpersonale, despre semnificația unor simptome și metode de a le face față, despre viața psihică în general. De exemplu, în cadrul unui grup pentru cei care suferă de atacuri de panică, se pot dispensa informații despre aspectele fiziologice ale unui atac de panica, despre ciclul vicios indus de interpretarea catastrofică a simptomelor corporale, despre natura benignă a condiției și despre modalitatile de a ameliora și apoi de a preveni astfel de atacuri de panică.

Altruismul

„Daca vrei sa ajuți un om, lasă-l să te ajute!”, a spus cândva un celebru prizonier american. Prin parțile noastre, se spune ca „dăruind, vei dobândi”. Cei care intră în terapia de grup se simt adesea demoralizați și simt că nu au nimic valoros de dăruit celorlalți. Atunci când descoperă că pot fi totuși de ajutor, se simt revigorați și stima lor de sine crește. Oamenii se pot ajuta unii pe alții ascultându-se, oferind confort și sfaturi, încurajându-se reciproc, împărtășind cu ceilalți experiențele lor similare, sau prin simpla lor prezență lipsită de criticism si prejudecăți.

Recapitularea corectivă a relațiilor din familia de origine

Cei mai importanți oameni în viața oricărui om, sunt membrii familiei în care s-a nascut. Modul în care interacționează cu aceștia va ramâne „săpat” în mintea viitorului adult pentru tot restul vieții sale, ca un model de interacțiune cu toți ceilalți oameni. Atunci când fac parte dintr-un grup, oamenii au tendința de a se raporta la ceilalți membri ai grupului, într-un mod oarecum asemănător cu modul în care se raportau la parinți și frați. Ceea ce, în sine, nu e nimic deosebit care să merite a fi subliniat. Numai că relațiile unora cu membrii familiei din care provin, nu au fost tocmai în regulă și atunci există posibilitatea, sau chiar certitudinea, ca aceste relații să se repete cu actualul partener de viață, cu colegii de muncă, cu copiii, prieteniii, colegii, etc.

Ce e de făcut? Grupul terapeutic este ca un mic laborator fotografic, în care modul defectuos de a te raporta la ceilalți, se developează în fața propriilor ochi. Când devii conștient de felul în care îi tratezi pe ceilalți, de modul în care te raportezi la ei, sau de modul în care te folosesti de ei, atunci înțelegi de unde provin multe din necazurile prezente în relatiile cu aceștia și, în consecință, poți schimba ceva.

Îmbunătățirea aptitudinilor de socializare

Un grup terapeutic este, înainte de toate, un grup social, în care mai mulți indivizi interactionează respectând niste norme. Spre deosebire însa de alte grupuri sociale, de care poate aparține cineva (de exemplu, grupul colegilor de muncă), grupul terapeutic are niste reguli clare, stabilite de la început, menite a facilita interacțiunea onestă. Cea mai importantă dintre aceste reguli este oferirea de feedback, adică oferirea unei pareri oneste despre afirmațiile sau comportamentul celuilalt, ceea ce în alte grupuri se întâmplă arareori. De exemplu, dacă cineva are tendința de a-i privi de sus pe ceilalți, de a-i trata cu superioritate, e puțin probabil ca vreunul dintre colegii de muncă (mai ales dacă îi sunt subalterni), să îi spuna: „Vezi că ai tendința să ne privești de sus.” În schimb, într-un grup terapeutic, e foarte posibil, și chiar de dorit, ca un astfel de feedback să aibă loc. Astfel, „arogantul” are ocazia să învețe ceva despre sine, și eventual să corecteze ceea ce este de corectat, pentru a-și îmbunătăți aptitudinile de socializare.

Comportamentul imitativ

Se spune adesea despre copii că îi imita pe adulți. Ceea ce se spune mai rar este că și adulții învată prin imitatie. Observându-i pe alții cum vorbesc, cum se comportă, cum își rezolvă anumite probleme, noi toți putem învăța de la ceilalți. Învățăm de la cei care au mai mult succes în viața personală, sau în interacțiunile cu ceilalți, învățăm de la cei pe care îi respectăm, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimați niciodată puterea exemplului!

Comportamentul imitativ

Se spune adesea despre copii ca îi imita pe adulti. Ceea ce se spune mai rar este ca si adultii învata prin imitatie. Observându-i pe altii cum vorbesc, cum se comporta, cum îsi rezolva anumite probleme, noi toti putem învata de la ceilalti. Învatam de la cei care au mai mult succes în viata personala sau în interactiunile cu ceilalti, învatam de la cei pe care îi respectam, fie ei membri ai grupului sau psihoterapeutul care conduce grupul respectiv. Nu subestimati niciodata puterea exemplului!

Învatarea interpersonală

E un factor deosebit de complex, și de aceea dificil de explicat în câteva cuvinte. S-a spus că omul este un animal social. Adica, ceea ce ne deosebește esențialmente de animale, este capacitatea de a avea relații sociale. Mai mult, aceste relații sociale, care le includ pe cele cu familia din care provenim, ne formeaza și ne transformă în permanență. Cazurile de copii crescuți de animale, demonstrează faptul că fără o ambianță umană, fără contact cu alte ființe umane, un copil nu poate deveni un om în sensul cel mai larg al cuvântului și dezvoltarea acestuia se oprește la un nivel subuman. Nu realizăm importanța relațiilor cu cei din jurul nostru, și, în primul rând, cu membrii familiei în care ne-am născut, așa cum nu realizăm cât de multă nevoie avem de oxigenul pe care îl respirăm. Specialiștii spun că jumătate din ceea ce suntem, se datorează zestrei genetice și jumătate modului în care am fost crescuți. Și acestă componentă educativă se referă nu numai la aspectele evidente cum ar fi „cei șapte ani de acasă”, ci și la acelea mai subtile ale modului în care cei din jur se raportează la noi și noi la ei. De exemplu, orice copil are nevoie de un sentiment de securitate și obține acest lucru prin cultivarea și accentuarea acelor trăsături sau aspecte ale sinelui care sunt apreciate de ceilalți și prin negarea sau transformarea acelora care sunt dezaprobate de ceilalți. În cele din urmă, individul își va forma un concept de sine bazat foarte mult pe aprecierile celorlalți. Acest proces de învățare interpersonală este un proces continuu, ale cărui baze se pun în copilărie, dar care continua de-a lungul întregii vieți. În terapia de grup, oamenii descopera modul în care obișnuiesc să se raporteze la ceilalți, conștientizează așteptările pe care le au de la ceilalți și învață să relaționeze într-un mod mai realist și mai echilibrat, în care avantajele și dezavantajele relaționale sunt mai echitabil distribuite.

Coeziunea grupului

Mulți oameni se simt izolați de semenii lor, incapabili să stabilească niște relații cu adevărat semnificative, care să treacă dincolo de o interacțiunea de suprafață. Așa cum spuneam mai sus, avem nevoie de ceilalți, să ne simțim înțeleși și apreciați și, în egală măsură, să învaățăm de la ei. Dar acest lucru nu este posibil decât în mică măsură, în cadrul unor relații superficiale, cum ar fi discuțiile de cinci minute la o cafea cu colegii de serviciu. Pentru mulți, prietenii sunt cei care reușesc să suplinească această nevoie de comunicare ceva mai profundă. Din păcate însă, sunt mult prea mulți oameni lipsiți de prieteni. Și mai avem nevoie de ceva, pe lângă această legatură mai adâncă: avem nevoie de sentimentul de apartenență, care înseamnă sentimentul de bine și de siguranță pe care îl avem atunci când ne știm parte a unui grup care ne protejează și ne valorizează. Aceasta nevoie stă la baza tuturor asociațiilor profesionale, sindicatelor, cluburilor, cercurilor sportive etc., și chiar la baza ideii de națiune și de țară. Pentru cei care se simt deprivați de o comunicare umana, cu adevarat semnificativă, și pentru cei lipsiți de sentimentul de apartenență, grupul terapeutic poate suplini exact ceea ce le lipsește. Coeziunea grupului nu se refera numai la suportul și incurajările pe care un membru al grupului le poate primi din partea celorlalți participanți, ci și la feedback -ul onest pe care îl primește si, în general, la toate acele aspecte care contribuie la sentimentul că „celorlalți le pasă.”

Catharsisul

E bine știut că, adesea, confesarea necazurilor noastre către prieteni, doctor sau preot, ne ajuta să ne simțim mai bine. Acesta este catharsisul și despre asta este vorba, în principiu, și în terapia de grup. Numai că, această formă de terapie nu ne ajută numai să scăpăm de „piatra de pe suflet”, dându-ne un sentiment de eliberare momentană, ci ne mai învață ceva, un ingredient crucial pentru un beneficiu de durată: că a exprima ceea ce simțim, ne apropie de ceilalți, ceea ce duce la creșterea sentimentului de coeziune și la îmbogățirea relațiilor noastre interpersonale. Cu alte cuvinte, a spune ceea ce avem pe suflet, ne face să ne simțim mai liberi, dar și mai apropiați de ceilalți. Și asta numai într-un grup se poate învăța.

Factorii existențiali

Se refera la acceptarea de către membrii grupului, a unor adevăruri nu întotdeauna evidente, cum ar fi faptul că durerea și moartea sunt inevitabile, că indiferent cât de mult aș încerca să mă apropii de ceilalți sunt practic singur, că viața nu are un sens dacă nu îi dau eu un sens, că am libertatea să dau vieții mele orice sens doresc, că eu și numai eu sunt responsabil pentru viața mea, indiferent cât de mult ajutor cer și primesc de la ceilalți, etc. Acești factori existențiali joacă un rol important în terapia de grup, ca și în cea individuală, întrucât reușesc, sau cel puțin ajută în acest sens, să împace omul cu datele inexorabile ale existenței sale. Nu toți avem nevoie de toți acesti factori pentru a ne bucura de beneficiile terapiei de grup. Pentru unii, cele mai importante aspecte sunt învățarea interpersonală, catharsisul și factorii existențiali, iar pentru alții altruismul, universalitatea și cultivarea speranței. Probabil acești factori curativi acționează în funcție de nevoile fiecăruia. Un lucru este însa cert: că terapia de grup, indiferent de factorii terapeutici pe care îi pune în joc, este benefică tuturor celor care consideră că mai au încă ceva de învățat de la viață și de la oamenii din jurul lor.

Psihoterapia de grup ofera un cadru neutru de lucru, în care fiecare persoană să poată lucra cu sine însăși, în sensul de surprindere ad-hoc a reacțiilor, stărilor, trăirilor generate prin și în interacțiunea cu ceilalți membri ai grupului.

Obiective:

  • Îmbunătățirea modalităților de relaționare interpersonală;
  • îmbunătățirea comunicării interpersonale;
  • experimentarea unor atitudini și roluri noi;
  • experimentarea unor comportamente noi, interpersonale;
  • dobândirea capacității de exprimare directă, onestă și autentică a propriilor sentimente, în relație cu sine și în relație cu ceilalți;
  • creșterea încrederii în propria persoană, precum și creșterea încrederii în ceilalți;
  • înțelegerea propriilor gânduri, trăiri și atitudini interioare, prin investigarea cu onestitate a tiparelor relaționale evidențiate, atât în cadrul relațiilor cu ceilalți membri ai grupului, cât și din exteriorul grupului de lucru;
  • înțelegerea trăirilor și atitudinilor interioare ale celorlalte persoane, prin dezvoltarea capacității empatice și intuitive;
  • îmbunătățirea imaginii de sine;
  • parcurgerea unei schimbări personale, în interiorul grupului, care se observa, manifestă și înțelege întâi în cadrul grupului, pentru ca ulterior schimbările să își facă apariția și să poată fi aplicate și în viața de zi cu zi;
  • accesarea spontaneității și creativității.

Psihoterapia de grup pentru adulți se adresează:

  • Persoanelor cu dificultăți de relaționare și inter-relaționare în plan socio-profesional și personal;
  • Persoanelor cu tendință spre izolare;
  • Persoanelor cu stări de anxietate generalizată;
  • Persoanelor cu tendințe spre stări de tristețe și deprimare;
  • Persoanelor cu stări de sensibilizare emoțională excesivă în contexte publice;
  • Persoanelor ce se confruntă cu timiditate manifestată accentuat;
  • Persoanelor ce trec prin perioade existențiale dificile;
  • Persoanelor ce vor să înțeleagă modul în care funcționează dinamic în interacțiunea cu ceilalți;
  • Persoanelor ce vor să îmbunătățească și / sau să descopere noi modalități de relaționare cu sine și cu ceilalți.

Psihoterapia de grup pentru copii și adolescenți – obiective principale:

  • dezvoltarea creativității;
  • activarea și dezvoltarea spontaneității;
  • creșterea capacității de relaționare și inter-relaționare ;
  • dobândirea unor conduite afective spontan – adecvate, în relațiile familiale și social-școlare;
  • dezvoltarea capacității empatice și de exprimare afectivă.