Constelațiile Familiale ca Metodă de Psihoterapie

Constelațiile Familiale ca Metodă de Psihoterapie

Constelațiile familiale reprezintă o metodă terapeutică eficientă care ajută la restabilirea echilibrului în sistemul familial. Cu ajutorul metodei constelațiilor familiale scoatem la suprafata (din subconstient), dinamici familiale repetitive care ne afecteaza deciziile si fluxul vietii. Odata constientizate, avem posibilitatea de a face “liniște” în sistem, acordând fiecarui membru locul cuvenit, onorându-l și instituind ordinea firească.

Metoda a fost concepută de către Bert Hellinger, fost preot misionar în comunitățile tribului Zulu din Africa de Sud, care a descoperit că metoda constelațiilor familiale aduce vindecare sistemului familial atunci când sunt respectate cele 3 „Legi ale iubirii”.

Ce sunt Constelațiile Familiale?

Constelațiile familiale reprezintă o metodă terapeutică fenomenologică, dezvoltată de Bert Hellinger, care ajută la identificarea și rezolvarea dinamicilor familiale ascunse, care pot influența viața individului. Această metodă permite participanților să aducă la suprafață poveri emoționale, secrete și tipare comportamentale moștenite, facilitând astfel procesul de vindecare și reconectare cu sinele.

Constelațiile familiale se desfășoară în grup sau individual, cu scopul de a aduce ordine și claritate în viața ta, prin restabilirea echilibrului în sistemul familial.

Poți restitui poveri și suferințe emoționale, elibera secrete, jurăminte și credințe preluate din povești dramatice ale familiei.

Vei stabili granițe relaționale mai sănătoase, bazate pe cele 3 legi ale iubirii, concepute de Bert Hellinger.

Una dintre aceste legi este APARTENENȚA

Fiecare membru are dreptul egal de a aparține sistemului său familial. Din familii fac parte și copiii morți sau avortați, persoanele alungate din familie sau dispărute, copiii dați spre adopție, persoanele ținute secrete.

Această lege nu este respectată când sunt excluși membri din sistem, ce au încălcat prin diverse modalități – suicid, crimă, adulter etc.- regulile de conduită morală. Când acest lucru se întâmplă, alți membri ai aceluiași sistem, dar de obicei din alte generații, se vor identifica cu ei, comportându-se la fel sau trăind evenimente asemănătoare. Această identificare este una inconștientă și are rol reglator, aducând în câmpul conștiinței individuale ai membrilor sistemului, persoanele excluse. Când persoanele respinse sunt recunoscute și respectate ca membri cu drepturi depline ai sistemului, atunci urmații sunt liberi să-și trăiască viețile proprii.

Această primă lege mai este încălcată și în alte circumstanțe: atunci când avem copii avortați sau copii născuți morți, cărora nu li se poartă doliu; când mor copii sau tineri adulți și nu li se poartă doliu; când copiii sunt oferiți spre adopție și nu se mai vorbește de ei; când experiențele de război sau alte experiențe traumatice sunt trecute sub tăcere și morții nu sunt onorați.

Orice om are dreptul să aparțină.

O alta lege este ORDINEA ÎN SISTEM – CINE A FOST ÎNAINTE ȘI CINE VINE DUPĂ

Cu alte cuvinte, atât timp cât ne judecăm părinții, întrerupem fluxul vieții, pentru că viața am primit-o de la ei. Legătura cu mama este foarte importantă. Dacă din diverse motive este întreruptă legătura sufletească de iubire față de părinții noștri, va fi dificil să avem relații cu adevărat sănătoase și împlinite din punct de vedere social, profesional sau familial.

Există o anumită ierarhie a persoanelor existente într-o familie, ordine corelată cu momentul apariției acestora în sistem.

Această lege este încălcată când persoanele mai tinere preiau sarcini, obligații, reponsabilități, misiuni și socoteli neîncheiate ale persoanelor mai în vârstă sau antecesorilor.

Legea nu este respectată când copiii se substituie părinților (parentificarea copiilor), inversându-se rolurile în familie: părinții devin un fel de copii, iar copiii au grija lor ca niște părinți. De asemenea, se încalcă această lege când cineva preia rolul unei persoane respinse în trecut, când părinții adoptivi nu recunosc părinții naturali ai copiilor lor, când partenerii anteriori sau relațiile importante din trecut nu sunt onorate de membrii cuplului.

Ordinea se restabilește când fiecare membru al sistemului este recunoscut și respectat cu toate atribuțiile ce derivă din locul său în sistem și când fiecare persoană se limitează la a-și realiza responsabilitățile sale, nu ale altora. Această lege interzice amestecul și preluarea de roluri și responsabilități, chiar dacă au fost realizate din iubire.

Fiecare om are dreptul la locul lui în familie, respectându-se rangul conceperii și nașterii.

A treia lege este ECHILIBRUL

Între membrii sistemului trebuie să existe un echilibru între a da și a primi și, de asemenea, acest echilibru trebuie să caracterizeze schimburile dintre indivizi și sistem, ca întreg. Încălcăm această lege atunci când primim fără a echilibra balanța dăruind la rândul nostru, fie rău, fie bine, în funcție de ceea ce am primit.

Aceste legi veghează la funcționarea sistemelor umane, menținând și perpetuând viața sub toate formele ei de manifestare. Fiecare persoană are dreptul să existe în sistem în virtutea faptului că s-a născut acolo și are și o serie de responsabilități derivate din locul pe care îl ocupă în acel sistem.

Când se încalcă legile iubirii, se creează dezordine sistemică, cu efecte negative asupra tuturor membrilor sistemului: depresie, suicid, lipsa copiilor, dependențe, tulburări psihice sau boli somatice. Restabilirea ordinii creează premisele funcționării armonioase a sistemului și a membrilor acestuia.

Fiecare membru are dreptul de a primi și da în mod egal. Părinții dau, copiii primesc.

O constelatie familială poate avea o temă legată de:

• divorț, despărțire;
• abuz emoțional, sexual, fizic;
• conflicte în relații, gol interior, neliniște;
• relația de cuplu, relația cu un membru al familiei, relația cu banii;
• starea de singurătate, dorința de a concepe un copil;
• moartea sau pierderea unei persoane dragi sau a unui animal de companie;
• copiii avortați sau adoptați;
• lucrul cu anumite părți din noi în suferință;
• dependențe, relații la distanță sau întrerupte cu copiii;
• stres post-traumatic după doliu, boală, război;
• experiențe dramatice trăite în străinătate;
• dorința de a avea o relație de cuplu sănătoasă;
• nevoia de a ne ajuta copiii în suferință, etc.

Cum se lucrează constelațiile familiale ?

În grupul de constelații poți lucra în cele 3 poziții/ roluri: participant, reprezentant sau observator.

PARTICIPANT: Îți lucrezi o constelație personală și alegi reprezentanți din grup, oferindu-le diferite poziții (ex. „tata”, „mama”, „bunica”). În funcție de poziționări, emoții, mișcări, se obține un tablou al temei, se conturează o imagine în câmp ce poartă numele de „constelație”.

REPREZENTANT: Ești parte din constelația altcuiva și din rezonanță vei obține propriile tale răspunsuri și conștientizări.

OBSERVATOR: Nu ești parte din constelația cuiva, dar poți observa subtil ce emoție te atinge, te activează și e secvență din viața ta.

În constelația familială individuală se lucrează 1-1 cu figurine sau ale obiecte. Cel/cea care alege această metodă, va experimenta aceleași trăiri ca și cum ar fi reprezentant pentru fiecare poziție/rol în parte.

Ce pot obține dintr-o astfel de sesiune?

• Înțelegi mai bine de ce te simți blocat în anumite aspecte ale vieții;
• Afli dacă duci mai departe tipare de familie care nu îți aparțin;
• Îți îmbunătățești relațiile cu familia, partenerul sau chiar la muncă;
• Simți o ușurare emoțională, ca și cum ai lăsat jos un bagaj pe care nici nu știai că-l cari.

Constelațiile familiale – formularea intenției

Participantul care dorește să exploreze o problemă specifică își exprimă intenția facilitatorului. Aceasta poate fi orice, de la o dificultate profesională („Mă simt blocat în carieră, meseria mea nu e de viitor…”) la o problemă relațională ( „Nu pot comunica bine cu copilul meu.”). Intenția trebuie să fie clară, dar nu necesită dezvăluirea detaliilor intime, ceea ce face procesul accesibil și pentru cei mai rezervați.

Constelațiile familiale – crearea constelației

Facilitatorul cere clientului să aleagă persoane din grup (sau obiecte simbolice, în sesiunile individuale) care să „reprezinte” membrii familiei sau elemente relevante (mama, tatăl, un eveniment traumatic). Aceste persoane sunt poziționate intuitiv în spațiu, creând o „hartă” tridimensională a sistemului familial. Poziționarea reflectă relațiile și dinamica percepută de client, chiar dacă aceasta este inconștientă.

Fericirea în viziunea lui Bert Hellinger

Fericirea are legatură cu iubirea și cu viața. Ele sunt mereu împreună și își aparțin una alteia. Toată viața vine din iubire.

”Numai atunci când toți (care aparțin) au un loc, ne simțim compleți. Asta e reconciliere și abia atunci poate fi pace. “

Bert Hellinger

LUCRUL CU PĂRȚILE ÎN CONSTELAȚII ( IFS )

Lucrul cu părțile interioare în constelații implică explorarea și integrarea diferitelor părți ale noastre, fie că sunt părți care au nevoie de iubire sau care încă așteaptă să fie văzute, auzite, primite și integrate.

Modelul IFS (Internal Family Systems) ajută la identificarea și înțelegerea acestor părți, promovând armonia interioară și vindecarea.

Constelațiile sunt o abordare transformațională care permite accesul la părțile interioare prin iubire și compasiune, ajungând la acceptare și libertate autentică.

Lucrul cu părțile, esența modelului terapeutic Internal Family Systems, este unul dintre cele mai profunde și, în același timp, delicate modele de terapie. Este, în primul rând, o cale directă și vindecătoare de a te conecta cu tine, cu părțile care așteaptă să fie auzite și reintegrate. Cartea Janinei Fisher vine în completarea acestui model de lucru și ne oferă o perspectivă profundă și umană asupra modului în care trauma ne afectează.

Așa cum știm deja, trauma nu este doar o amintire dureroasă din trecut, ci o experiență care continuă să trăiască în noi, prin reacții, gânduri și stări – adesea greu de înțeles.

Pentru a supraviețui acestor experiențe, psihicul nostru se fragmentează – iar fragmentarea devine, în sine, un mecanism de protecție.

În cartea sa, Janina vorbește despre câteva elemente esențiale de care este important să ținem cont atunci când ne dorim să abordăm traumele noastre:

Sinele – centrul nostru vindecător

În ciuda rănilor și haosului interior, fiecare dintre noi are un nucleu stabil și profund: Sinele.

Sinele este acel aspect din noi care știe să observe fără să judece, care poate oferi empatie, calm, curiozitate și prezență.

Chiar dacă nu îl simțim tot timpul, Sinele nu dispare. El se află în continuare acolo, sub straturi de frică, rușine sau alte mecanisme de apărare.

În terapie, procesul de vindecare se bazează tocmai pe această capacitate a Sinelui de a fi un spațiu de siguranță pentru celelalte părți din noi.

Compartimentalizarea – ca formă inteligentă de protecție

Atunci când trăim o traumă, mintea noastră „rupe în fragmente” acea experiență pentru a o putea gestiona. Așa apar părțile – fragmente ale personalității noastre, fiecare cu un rol clar.

• ⁠ ⁠Unele sunt părți exilate – adesea copii interiori care poartă durerea, rușinea sau frica de atunci.
• ⁠ ⁠Altele sunt părți protectoare – cele care ne țin ocupați, ne critică, ne controlează emoțiile sau ne fac să ne disociem.

Aceste părți nu sunt „probleme”, ci strategii de supraviețuire. Fiecare a apărut cu un scop: să ne ajute să trecem peste ceva ce era prea mult de dus într-un anumit moment din viața noastră.

Vindecarea – ca o reconectare blândă

Scopul nu este să „eliminăm” aceste părți, ci să ne împrietenim cu ele.

Vindecarea vine când ne apropiem de ele cu compasiune și când le ascultăm povestea. Când, din Sinele nostru, devenim acel adult care poate oferi ceea ce a lipsit atunci: siguranță, empatie, stabilitate.

Este un proces delicat și profund transformator. Cu fiecare parte care se simte auzită și reintegrată, devenim mai aliniați, mai întregi.

Dacă ai simțit vreodată că trăiești emoții contradictorii, conflicte interne sau reacții „care nu-ți aparțin”, nu înseamnă că e ceva greșit cu tine.

Înseamnă doar că există părți care au nevoie să fie ascultate, înțelese și însoțite.

Și că Sinele tău – acel spațiu înțelept și iubitor din tine – e acolo. Așteaptă doar să i se dea din nou un spațiu și o voce.