” Pofta de dulce este una din problemele des întâlnite în problematica supraponderabilității. Sunt persoane care preferă să renunțe la alimentele sănătoase, care pot compune o masă echilibrată, și să consume produse dulci. De unde vine și ce reprezintă, dar și cum putem să o controlăm?

Provine din cele mai arhetipale senzații în legătură cu alimentele și afecțiunea. Laptele matern este dulce și este însoțit de afecțiune, protecție și siguranță. O insuficientă ofertă emoțională în perioada mică a copilului, sau dimpotrivă, un exces de ofertă care produce aceleași efecte de imaturitate și anxietate, va determina persoanele să consume excesiv de multe alimente dulci, ca și când creierul lor retrăiește perioada micii copilării. Tocamai de aceea, o cură de slăbire care nu este însoțită de o înțelegere a cauzelor generatoare de pofte și o echilibrare emoțională, va fi sortită eșecului pe termen lung. Vă propunem o întâlnire psihonutrițională în cadrul acestui articol, pentru a înțelege soluțiile pe care pacienții, împreună cu specialiștii psihonutriționiști le pot găsi, atât în plan nutrițional, cât și psihologic.

Se impune o analiză a cauzelor profunde a poftei de dulce, din mica copilărie. Este binecunoscut stadiul oral al copilului pe care S. Freud îl descrie ca fiind prezent între 0 si 1 an de viață. În acest timp, copilul folosește gura pentru a investiga realitatea și a o cunoaște, dar, evident, folosește gura și pentru a mânca. Sânul sau biberonul sunt obiectele de atașament pentru copil, și revine la ele nu doar pentru a se hrăni dar și pentru a se simți securizat, iubit sau apărat. Copilul nu folosește suptul în această perioadă doar din instinctul de a se hrăni, așadar îl folosește și în scop emoțional. Îndeosebi în perioadele agitate, pline de frică și anxietate, va folosi suptul emoțional pentru ca îi secretă în corp substanțele care îi oferă starea de confort și de bine. Se poate observa ușor cum, înca din perioada de copilărie mică, apare mâncatul emoțional prin folosirea suptului ca substitute. Dacă în această perioadă copilul traversează situații dificile, de respingere, lipsa îngrijirii adecvate, lipsa de afecțiune, conflicte în familie, părinții în depresie sau cu probleme semnificative, sau orice altă situatie negativă, copilul va folosi suptul pentru a se calma. Este singura modalitate pe care un copil mic o are la îndemână pentru a găsi un echilibru de moment. Dar acest lucru va însemna ceea ce psihologii numesc fixare în stadiul oral. Consecințele posibile ale fixarii în stadiul oral sunt fie mâncatul emoțional și în perioada adultă, consumul de alcool, consumul de tutun sau alte substanțe. Dulcele, asemănător gustului laptelui matern, este preferat de majoritatea persoanelor cu fixare orală și predominanta de a mânca.

O alta modalitate de formare a schemei de fixare orală, o reprezinta excesul de gratificare în acesta perioadă, adică părintele, în mod exagerat, se comportă ca și când copilul rămâne mic și nu îi facilitează creșterea. Alintul excesiv duce la imposibilitatea asumării responsabilităților, vulnerabilitate psihică a copilului și sentimentul că este mic și depinde de părinți. În situații dificile, va reveni pe mâncatul de dulce, pentru a retrăi sentimentul de siguranță pe care părinții îl ofereau. Practic, vor încerca să fugă, psihologic, în timpul copilăriei, acolo unde altcineva, părinții. le rezolvau problemele. Desigur că se pune problema găsirii de soluții, după identificarea cauzelor. Soluțiile constau în procesul terapeutic de maturizare a persoanei respective, dar și îmbinarea lor cu soluții nutriționale.

Din punct de vedere nutrițional, este important ca pacientul să fie încurajat să experimenteze diversitatea alimentară, pentru a înțelege, psihologic, că poate ieși din tiparul copilăriei. Vom detalia importanța diversității alimentare. Avem nevoie de stimulare permanentă în ce privește noutatea. În toate ariile vieții noastre.

Obișnuința și plictiseala alimentara, ne fac să căutăm să ne umplem cu cantități mai mari de alimente, în speranța satisfacției. Însă nu obținem decât kilograme nedorite în plus, ceea ce crește și mai mult gradul de nemulțumire general. Așadar, trebuie început să se aleagă diversitatea alimentară chiar în cadrul aceleiași mese și diversificarea vieții pe toate planurile ei. Foarte multe persoane care doresc să slăbească întreabă : „Ce am voie să mănânc?” ca și cum trebuie să se încadreze într-un tipar fix și cunoscut..

Nutriționiștii oferă, de regulă, o listă de alimente permise și o listă de alimente interzise. Respectarea acestor liste se poate face însă doar pentru o perioadă de timp, și persoanele revin la vechile obiceiuri, după o perioada de frustrare, și kilogramele revin și ele.

Psihonutriționistii învăța persoanele să își pună o alta întrebare. „De ce mănânc ?”. Identificarea senzației de foame sau a unei alte emoții care determină persoana să mănânce este esențială în a mânca conștient. Puteți evita în acest fel să mâncați de plictiseala, de oboseală, de frică, de furie, din lipsă de afecțiune, sau dezamăgire sau de plăcerea gustului ca și când nu am putea găsi alte plăceri mai sănătoase. Se poate învăța împreună cu specialistul să se gestioneze emoțiile în alt mod și să se ajungă la a mânca doar de foame, atât cât este nevoie și ce simte autentic corpul că are nevoie, și astfel să se echilibreze în mod firesc greutatea corporală și excesul de dulce. ”

sursa: Monica Luisiana Mihăilă