” Maestrul Grădinar mi-a spus cândva:
„Lasă panseluţele să crească în grădina Mea.”

Apoi, mi-a înmânat cazmaua și a continuat:
„Ai grijă de ele până Mă-ntorc! Vin îndat’!”

„Dar, Doamne, eu nu știu cum să am grijă de ele.
Sunt atât de firave, atât de fragile.
Și eu n-am mai avut niciodată pansele!
Încredinţează-mi un trandafir –ghimpii îl vor proteja,
de nepriceperea și de stângăcia mea.
Încredinţează-mi o lalea –Stă îngropată în siguranţă sub iarbă, până trece,
Iarna cea grea, vremea cea aspră și rece,
Ca mai apoi să răsară, in înmuguriri de primăvară.
Încredinţează-mi o iederă, ai cărei cârcei, se agaţă și ei
de alţii, de ce pot, ca să găsească suport.
Dar, Doamne, panseluţe?
Ele nu au nici ghimpi, nici bulb, nici cârcei.
Nu-mi da panseluţe! Dă-mi altceva, orice vrei!”

Dar Grădinarul nu mă asculta, deci, mi-am schimbat și eu rugăciunea, așa:
„Bine, Doamne.
Voi avea grijă de panseluţe de-acum, dar spune-mi Tu cum.”

Și Dumnezeu mi-a spus: „ Udă-le cu dragoste,
Plivește-le cu hotărâre și bine, lasă-le să se încălzească la lumina din sufletul tău, din tine.”

„Asta-i tot?”

„Mai este un singur lucru, dar foarte important:
Cât de frumos vor înflori și cât de minunat, depinde de tine –
de cât de ușor le atingi, de cât le îngrijești de bine.
Așa că, umblă cu grijă, printre Micuţii Mei. Nu uita unde ești!
Nu călca pe panseluţe, să nu le zdorbești.”

Amintindu-mi cuvintele Maestrului Grădinar, am pornit înainte,
pentru a-mi aduce la îndeplinire partea mea de lucru,
murmurând în șoaptă această rugă fierbinte:
„O, Doamne,
Dă-mi cuvinte blânde, mâini blânde și picioare blânde,
Ca să nu calc peste panseluţele plăpânde.”  ”

Kay Kuzma