Intrebari & Informatii utile

Cabinet Psihoterapie Constanta

Psihoterapia este o procedură care implică folosirea cuvintelor în context inter-relaţional, bazându-se pe un sistem teoretic şi având obiectivul de a produce schimbări ale stărilor psihologice. Jasper (1998) defineşte psihoterapia ca : „toate acele metode de tratament care acţionează asupra sufletului şi corpului, utilizând mijloace care se adresează sufletului. Toate necesită cooperarea pacientului.  Printre aceste metode Jasper menţionează: sugestia, catharsis-ul, exerciţiile, educaţia şi „metode care se adresează însăşi personalităţii”.  Însă, indiferent de definiţia psihoterapiei, toate definiţiile subliniază faptul că, cuvintele pot acţiona asupra corpului, respectiv că a comunica, cu complicitatea pacientului, este un factor major în psihoterapie (Filho, 2004).

Prin psihoterapie se vizează îmbunătățirea calității vieții și reducerea disconfortului resimțit de persoana care apelează la psihoterapie.

Psihoterapia este o relație interpersonală intenționată, utilizată de un psihoterapeut cu formare de specialitate, cu scopul de a ajuta un client sau pacient privitor la problemele sale de viață.

În psihoterapie se utilizează o gamă largă de tehnici, dar indiferent de tehnicile utilizate, se consideră (Dafinoiu,I, 2000) că cel mai important element în psihoterapie este relația terapeutică – factor comun în toate orientările terapeutice.

În general o sedință de psihoterapie are durata de 50 de minute. Se pot programa și ședințe mai lungi, în funcție de problematica, posibilitățile de programare și preferința clientului/pacientului.

Nu există o durată standard. Durata depinde de fiecare pacient în parte, de particularitatea problemelor, simptomelor şi a blocajelor acelei persoane, de ritmul în care se poate înţelege şi se acceptă cineva. De-a lungul timpului pot apărea diverse stări emoţionale, situaţii care pot bloca desfăşurarea cursivă a demersului terapeutic, însă şi acestea pot fi de ajutor pentru persoana în cauză pentru a înţelege ceva prin felul în care sunt gestionate.

Psihoterapeutul nu e un magician, nu există soluţii miraculoase; trebuie să se accepte ca această muncă ia timp şi poate fi anevoioasă.

La psihoterapie, în general, se vine în pragul unei probleme, crize destul de severe, când semnele disfuncţionale îşi pun amprenta pe viaţa persoanei respective şi nu mai poate fi suportată, amânată, ascunsă. Unele persoane vin pentru o mai bună înţelegere a situaţiei de viaţă din prezent, fie că este o dezamăgire, fie că este vorba de ceva disfuncţional în sistemul relaţiilor profesionale sau personale, alte persoane pentru simptome sau semne fizice care nu îşi găsesc un răspuns medical.

Prin psihoterapie pot fi abordate şi alte probleme: stresul la locul de muncă, anxietăţi şi temeri nejustificate sau fără un motiv clar, gestionarea agresivităţii, apariţia unor stări depresive după diverse situaţii precum deces, despărţire, eşecuri; înainte sau după o naştere; neînţelegeri sau dezamăgiri în cuplu, probleme de adaptare la locul de muncă sau în relaţiile cu ceilalţi oameni, o gestionare defectuoasă a timpului sau a comportamentului alimentar; diverse fobii cum ar fi cea de spaţii închise sau dimpotrivă cea de spaţii deschise, teama de a vorbi în public, sau fobiile de diverse animale, diverse tulburări, cum ar fi cele de comportament, etc.

Puţini oameni ştiu însă că psihoterapia poate fi folosită şi ca metodă de dezvoltare personală, autocunoaştere, optimizarea şi creşterea adaptabilităţii, adică de obţinere a unui anumit confort psihologic, mobilităţii şi creativităţii, optimizarea comunicării interpersonale şi chiar a relaţiilor sexuale, de determinare a acelor mecanisme de adaptare care să ne facă mai rezistenţi în diverse momente dificile de viaţă, să ne exprimăm mai bine şi în folosul nostru emoţiile, nevoile, sentimentele trăite, de a deveni mai responsabili în acţiunile noastre,etc.

Nu este neapărată nevoie să existe ceva foarte clar disfuncţional sau problematic, uneori putem să fim nemulţumiţi de viaţa pe care o avem, de viaţa personală sau profesională, de felul în care ne simţim la un moment dat, să fim bântuiţi de întrebări fără răspuns în faţa unor întâmplări sau situaţii de viaţă.

La psihoterapie nu se prescriu medicamente; psihoterapia este diferită de consultaţia psihiatrică.

Psihoterapeutul și clientul său formează o echipă, care lucrează împreună la identificarea și rezolvarea dificultăților cu care se confruntă clientul/pacientul. Rolul psihoterapeutului este acela de a-l susține și ghida într-o manieră non-judicativă și empatică, pe clientul/pacientul său, pe drumul către conștientizarea, ameliorarea și depășirea dificultăților acestuia.

Psihologul a terminat Facultatea de Psihologie și se ocupă cu studiul minții umane în toate ipostazele sale, este un bun cunoscător al sufletului omenesc și al comportmentelor umane și un fin observator. De obicei, psihologii se specializează în diverse ramuri: psihopatologie (studiul anomaliilor psihologice), psihologie comportamentală, socială, educațională, psihologia muncii și transporturilor, psihologie industrială, etc. Lista continuă și e foarte lungă. Psihopatologii sau psihologii clinicieni, vin și ei în contact cu ceea ce noi numim „pacienți”, contribuind la evaluarea acestora. De obicei, absolvenții facultății de psihologie, mai fac si un masterat, într-unul din domeniile aplicative ale psihologiei.

Psihiatrul este medic, a terminat Facultatea de Medicină și un rezidențiat de psihiatrie. El se ocupă cu diagnosticul și tratamentul tulburărilor psihice, așa cum sunt ele catalogate în diverse clasificări (ICD, DSM) și eliberează tratament medicamentos pentru diferite afecțiuni psihice.

Psihoterapeutul e o persoană care, fiind deja medic sau psiholog, a mai facut o formare, una aparte: o școală de psihoterapie ( 2 ani + 2 ani supervizare) și cel mai adesea și un master într-o anumită specializare. În afară de formarea pe care o face, viitorul psihoterapeut trece el însuși printr-o psihoterapie, analiză și dezvoltare personală.

Confidenţialitatea, adică siguranţa că ceea ce se vorbeşte în cabinet, rămâne în cabinet, este o regulă de aur.