„Îmbătrânești, mi-au spus, nu mai ești tu, devii distanțată, tristă și solitară.
Eu nu am răspuns…

Nu îmbătrânesc, devin înțeleptă!
Am încetat să mai fiu ceea ce le place altora să devin, si am ales ceea ce îmi place să fiu.
Am încetat să caut acceptarea celorlalți, și să mă accept.
Am lăsat în urma mea oglinzile mincinoase, care înșală fără milă.

– Nu, nu îmbătrânesc!
Devin doar mai selectivă cu locurile, oamenii, obiceiurile și ideologiile.
Am dat drumul la atașamente, dureri inutile, oameni toxici, suflete bolnave și inimi putrezite … nu sunt pentru mine amărăciunea, și nefericirea, le eliberez pentru sănătatea mea.
Șterg nopțile de petrecere, pentru învățarea și acceptarea insomniei.
Am încetat să trăiesc povești și am început să le scriu, am dat la o parte stereotipurile impuse.
Nu mai port farduri în geantă, acum am o carte care îmi înfrumusețează mintea.
Am schimbat pahare de vin pentru cești de ceai, am uitat să idealizez viața și am început să o trăiesc.

– Nu, nu îmbătrânesc!
Îmi port în suflet prospețimea, în inima inocența, și mă descopăr zilnic.
Am în mâinile mele tandrețea unui cocon, care, atunci când se deschide, își va extinde aripile în alte locuri de neatins pentru cei care caută doar frivolitatea materialului.
Am pe față zâmbetul acela fermecător, atunci când observ simplitatea naturii.
Îmi port în urechi ciripitul păsărilor, care îmi încântă și acompaniază plimbarea.

– Nu, nu îmbătrânesc!
Devin selectivă, îmi pariez timpul pe intangibil, rescriu povestea care mi-a fost spusă, redescoperind lumi, salvând acele cărți vechi pe care le-am uitat pe jumătate deschise.
Sunt din ce în ce mai prudentă, am oprit izbucnirile care nu mă învață nimic, învăț să vorbesc despre lucruri transcendente, învăț să cultiv cunoștințe, sădesc idealuri…

– Nu, nu îmbătrânesc!
Încep să trăiesc cine sunt cu adevărat…”

Rodica Popescu Bitănescu