Cum scăpăm din triunghiul victimă – agresor – salvator?

“Pentru a începe să vă transformați rănile în surse de putere și de compasiune, trebuie să identificați poveștile pe care vi le spuneți despre cine sunteți. Poate că nu sunteți deloc conștienți de cât de profund credeți în aceste povești. Ați putea deveni defensivi și să insistați că aveți dreptul să vă țineți de adevărul vostru – că ați fost victimizați, neînțeleși, abuzați, abandonați, trădați și așa mai departe.

Dar, dacă reușiți să vă deziceți de povestea voastră și de felul cum vă definiți voi înșivă, puteți să vă schimbați traiectoria vieții, să vă reinventați și să creați o călătorie care să vă dea mult mai multă putere pentru voi, pentru familia voastră și pentru rasa umană, în totalitatea ei.

Ori de câte ori spunem o poveste despre experiența noastră sau a altcuiva, noi distribuim personajele în trei roluri, care formează un arbitrar triunghi al lipsei de putere. Aceste persoane sunt victima, agresorul si salvatorul.

În lumea băștinașilor americani, ei sunt indianul, conchistadorul și preotul. În orice poveste, indianul reprezintă victima, cea agresată de conchistador, care este agresorul. Preotul acționează ca salvatorul nobil, care încearcă să-l ajute pe bietul indian, cu promisiunea unei vieți de apoi, mai bune.

Atunci când trăiți în cadrul scenariului poveștii voastre, creați ceea ce este cunoscut ca o legatură a traumei cu actorii principali, pentru că vă conectați la ei, din sinele vostru rănit. În propriile povești, întotdeauna jucați unul din aceste roluri – deși veți schimba personajele, pe măsură ce firul poveștii se deapănă.

De exemplu, să luăm cazul unei asistente sociale, care ajută supraviețuitori ai violenței domestice. Ea obișnuia să se gândească la clienții ei ca la niște victime și lucra peste program, ca să protejeze femeile de barbații care le abuzau. Comportamentul ei a avut niște consecinte pozitive, pentru că, în multe cazuri, și-a ajutat clientele să nu mai fie victimizate.

Cu toate acestea, succesul a costat-o foarte mult pe plan personal: pentru că era foarte prinsă în rolul ei de salvatoare, s-a simțit rănită și victimizată, atunci când unora dintre clientele ei au început să nu le mai placă atitudinea ei maternă față de ele.

Ea a direcționat atât de multă furie înspre abuzatori, încat a devenit ea însăși o agresoare, hotărâtă să-i vadă pe acești bărbați suferind, în loc să recunoască faptul că, la rândul lor, și ei aveau nevoie de vindecare și că ar fi putut foarte bine să fi fost ei înșiși victimele violenței domestice, atunci când erau copii. Fără să vrea, asistenta socială devenise prizonieră în triunghiul lipsei de putere.

În orice situație, pentru toți vindecarea e posibil să apară, atunci când cineva reușește să evadeze din personaj și să iasă din propria poveste. Ideea este că noi cheltuim atât de multă energie jucând aceste drame, încât devenim orbi cu privire la scopul nostru și incapabili să evoluăm cât de cât.

Nu suntem aici ca să jucăm, la nesfarșit, partea nevindecata din povestea noastră și să ne definim prin ce ni s-a întâmplat în trecut. Nu trebuie să salvăm, cu noblețe, victime și să fim răniți când ele încep să ne respingă, sau să le certăm, poziționându-ne în rolul agresorului.

Da, e minunat să îi ajuți pe alții, dar, când facem acest lucru pentru a repara parțile nevindecate din noi înșine, ne blocam în acest triunghi dramatic și împiedicăm adevarata vindecare pentru toți.

Când iesiți din povestea voastră, vă desprindeți de judecățile la adresa celorlalți. De exemplu, când eu spun :”Simt că nu mă înțelegi”, îți spun modul în care eu îți interpretez comportamentul și sugerez că îmi faci un rău. Aceasta este o judecată, care se deghizeaza în sentiment.

Dacă mă situez în afara poveștii, pot să-ți spun lucrurile de care am nevoie – cum ar fi, să fiu respectat și auzit. Nu mai e nevoie să-l mențineți pe celălalt în rolul scris în povestea voastră – învinovătâțirea personală și a celorlalți dispare și puteți aplica iertarea.“

Sursa: “Cele patru introspecții. Puterea, înțelepciunea și harul Protectorilor Pământului”, Alberto Villoldo, Editura For You