Am cunoscut cândva un maestru care mi-a spus să nu dau niciodată sfaturi persoanelor care nu le solicită, și să nu încerc vreodată să ajut persoane care nu-mi cer ajutorul! Eram tânără, imberbă, credeam în puterea binelui și a iubirii necondiționate, așa că mi-am zis în sinea mea: ”cum să nu ajut pe cineva măcar cu un sfat”? Anii au trecut, experiența m-a îmbogățit în atâtea feluri, încât pot spune că am fost o răsfățată a sorții datorită bogăției vieții mele (nu în sens material). Inevitabil, și în acord cu natura firii mele, am ajutat în continuare și necondiționat oamenii din jurul meu, cunoscuți și necunoscuți. Și totuși… natura umană e atât de stranie uneori… Aveam să-mi amintesc de nenumărate ori cuvintele acelui maestru!!! Cu fiecare experiență nouă, aveam să realizez câtă dreptate avea! Și cât de adevărat este budismul atunci când spune: ”să nu te bucuri pentru nimeni, să nu te întristezi pentru nimeni, compasiunea să fie singura ta lege.” Am observat că niciodată, dar NICIODATĂ, un sfat nu este urmat, dacă nu a fost cerut. Au fost și cazuri în care sfaturile cerute nu au fost urmate, pentru că persoanele nu aveau nevoie reală de un sfat, ci aveau nevoie DOAR să povestească cuiva dispus să asculte. Am observat că indiferent ce i-ai da unui om sau cât i-ai da, dacă nu-i dai EXACT ce vrea, când vrea și cât vrea, darul nu este primit! Pentru că nu a fost cerut! Dar au fost și cazuri când a fost cerut, și tot nu a fost bine! De ce? Pentru că nu se încadra în așteptări! Trebuia mai mult, mereu mai mult!

Am învățat, însă, trei lucruri foarte importante:

1. TIMPUL meu nu este gratuit. Unii oameni, pur și simplu, nu merită timpul meu și energia mea. Există cronofagi, oameni care îți consumă timpul, doar pentru că nu au altă ocupație de moment, fără să-i intereseze că ai de lucru, că ești într-o întâlnire, că vrei momentul tău de liniște, etc. Există și oameni care-ți vor ”creierul”, care te solicită ori de câte ori au nevoie de o idee, ca mai apoi să uite că exiști. Dar revin periodic! Sau oameni care vor ajutor financiar. Dacă tu îi suni, nu îți vor răspunde la telefon pentru că nu au chef, dar se vor justifica ulterior cu o boală, un eveniment neprevăzut, un deces, etc. Rămâi uimit de ”creativitatea” lor. Și există și oameni care ”dispar” din viața ta ca și cum nu ar fi existat niciodată!

2. Îți poți face DUȘMANI foarte ușor din cei mai buni prieteni. Cum? Dându-le sfaturi de care nici nu vor să audă, pentru că le e atât de greu să-și recunoască părțile de umbră, încât vor arunca toată vina asupra ta! Tu vrei să-i ajuți sincer, însă ei nu sunt dispuși să sondeze adânc în interiorul lor, sau nivelul lor de evoluție este diferit de al tău și nu pot înțelege încă. Degeaba folosești toate abilitățile cu care ai fost înzestrat, timpul lor de mers înainte nu coincide cu timpul tău de mers înainte!

3. Am învățat (și încă mai lucrez la acest aspect cu mine) să nu mai acord suport de nici un fel celor care nu sunt prezenți 100% în viețile lor! Cum știi că nu sunt prezenți? Simplu: indiferent ce le spui, ce le faci sau ce le dai, ei vor merge în continuare pe vechile modele! Nu vor schimba nimic în viețile lor, ba, dimpotrivă, de îndată ce vor putea vor reveni la vechea matcă. Și atunci, dacă ei nu-și asumă rolul vieții lor, de ce ai face-o tu? E lecția lor, nu lecția ta!

În concluzie: nu încerca să rezolvi lecțiile de viață ale celor din jur. Îi poți ghida dacă ți se cere, dar nu poți merge în locul lor pe drum. Fii conștient că schimbările au nevoie de timp și că cei mai mulți nu vor cu adevărat să se schimbe și să schimbe ceva în viața lor! Observă oamenii care revin cu aceleași probleme nerezolvate, aceștia sunt cei care nu înțeleg că asumarea propriei vieți înseamnă curaj. Dacă ei nu au acest curaj, la ce bun să-ți irosești timpul prețios și energia?

Dacă ar fi să repet această viață? Da, secundă cu secundă! Aș schimba ceva la ea? Nu, pentru că tot ce am trăit m-a educat, m-a format, m-a transformat, m-a updatat astfel încât să devin o versiune mai bună a mea! Aș ajuta în continuare? Desigur, dar ținând cont de lecțiile care mi-au fost date!

Sursa: Carmen Sapnaa@Calea Excelenței